M-am gândit îndelung la ce aş putea să vă scriu într-un început, pentru a vă aduce din scaunul vostru, din locul unde vă aflaţi acum când răsfoiţi aceste pagini, cum aş putea să vă aduc în lumea mea, în magica mea lume.
Mi-am amintit cuvintele lui Einstein, pe care, culmea, le-am primit de la o colegă, după o meditaţie asemănătoare cu cea despre care urmează să citiţi mai departe. Dar, până atunci, să vă spun ce credea Einstein despre această viaţă: „Îţi poţi trăi această viaţă ca pe un continuu Act de Magie sau o poţi trăi fără să vezi nimic magic în ea!”
TU, doar TU, cel care ţi această carte acum în mână, eşti cel care hotărăşti cum vrei să îţi trăieşti viaţa. TU eşti acela care alegi. Poţi închide acum această carte şi mâine dimineaţă să te duci să o înapoiezi vânzătorului, poţi să o citeşti şi să negi experienţele trăite de miile de oameni ce au accesat această Cale descrisă între coperţile acestei cărticele – şi este cam acelaşi lucru, ba mai mult, pierzi şi banii pe care i-ai dat pe ea şi, bineînţeles, şi preţiosul tău timp. Sau ai putea să reflectezi asupra vieţii tale şi să-ţi găseşti propria TA Cale de a-ţi trăi viaţa, ce pe un continuu Act de Magie. Rămâne ca Tu să fii cel care decizi...
Această carte a apărut cu greu, ce-i drept au contat foarte mult în întârzierea acesteia frământările mele, dacă fac bine sau rău scriind o astfel de carte. Dacă nu cumva prezentând o astfel de metodă nu o să aduc un prejudiciu medicinii alternative sau complementare, fiind un promotor al acesteia. Mi-a fost teamă că publicul larg din România nu este pregătit să acceadă sau să accepte o astfel de „cale”.
Ideea de meditaţie pentru sănătate este perimată în România. Însăşi Credinţa în Dumnezeu este afectată la un număr din ce în ce mai mare de persoane atât din România, cât şi din întreaga lume. Acel dicton „Credendo Vides” – crede şi vei vedea, din nefericire nu este accesibil pentru marele public intoxicat şi aşa de prea multe show-uri politice, sociale şi economice desfăşurate în această mult prea încercată ţară.
Societatea românească se hrăneşte cu genul de „ştiri de la orele 17:00” sau 19:00 sau cu „ştirile de noapte”, unde exemplele negative sunt transformate la nivel de scară universal valabilă.
Cu toate acestea, într-un final, m-am simţit dator faţă de Dan, de amintirea sa, faţă de foşti colegi de facultate care au fost decimaţi de o societate manipulată de teamă şi poate, cel mai mult, cu siguranţă, au contat cei care mi-au fost alături în aceşti ani, cei împreună cu care am făcut această meditaţie, fiecare dintre ei simţind efectele binefăcătoare ale acesteia. Ei sunt cei care mi-au cerut să scriu această carte. Datorita lor vă scriu acum aceste rânduri...
Nu cred că societatea românească este pregătită acum pentru a primi aşa ceva, dar, cine ştie, poate peste cinci sau peste zece ani, când copiii mei vor fi deja mari, această carte va avea puterea de a schimba în bine destinul unor oameni...
Pace, Lumină, Iubire!
Teodor Vasile